Glosar de aderare la UE
Termenii-cheie ai extinderii UE, în limbaj simplu — ce înseamnă și de ce contează pe drumul unei țări spre aderare.
- Acquis (acquis communautaire)
- Întregul corp de legi, drepturi și obligații ale UE. O țară candidată trebuie să îl adopte și să îl implementeze în totalitate — împărțit în 35 de capitole — înainte de a putea adera.
- Clustere de negociere
- Cele șase grupuri tematice în care sunt organizate cele 35 de capitole de negociere. Un cluster se deschide în întregime prin acordul unanim al tuturor celor 27 de state membre UE.
- Capitole de negociere
- Cele 35 de domenii de politici în care este împărțit acquis-ul — de la justiție la agricultură și mediu. Fiecare este negociat și închis provizoriu unul câte unul, tot prin unanimitate.
- Screening (examinare analitică)
- Examinarea de către Comisia Europeană, capitol cu capitol, a măsurii în care legislația unei țări candidate este deja aliniată la acquis. Precedă deschiderea negocierilor.
- Criteriile de la Copenhaga
- Condițiile de aderare la UE convenite în 1993: instituții stabile care garantează democrația și statul de drept, o economie de piață funcțională și capacitatea de a-și asuma obligațiile de membru.
- Statutul de candidat
- Recunoașterea oficială de către Consiliul European a faptului că o țară este candidată la aderarea la UE — o etapă politică ce precedă deschiderea negocierilor de aderare.
- Fundamentele (Clusterul 1)
- Primul cluster — statul de drept, instituțiile democratice, administrația publică și drepturile fundamentale. Se deschide primul și se închide ultimul, iar ritmul său dă ritmul întregii negocieri.
- Tratatul de aderare
- Tratatul semnat după încheierea negocierilor. O țară devine membră a UE doar după ce toate statele membre și Parlamentul European îl ratifică și acesta intră în vigoare.